Analizele imunologice

(sifilis, reumatism, febra tifoidă, bruceloza, boli virale)

Imunitatea este o stare de rezistenţă a omului relativ la de bolile infecţioase provocate de microbi, virusuri, etc. Unele persoane au o imunitate naturală, sunt din naştere rezistente la unele boli. Alte persoane îşi câştigă imunitatea, rezistenţa la boli fie suferind o boală, fie vaccinându-se contra unor anumite boli. La baza imunităţii stă formarea de substanţe, anticorpi.   

Anticorpii             
Anticorpii sunt substanţe le fabrică organismul ca raspuns la pătrunderea în sânge a numeroase substanţe străine organismului (antigene) cum sunt microbii, virusurile, paraziţii etc. Anticorpii se formează şi atunci cînd în organism pătrund (pe cale digestivă sau prin injecţii) diferite substanţe cum sunt serurile şi vaccinurile. Producerea de anticorpi incepe imediat dupa patrunderea substanţei straine (antigenul) în organism, iar după 7-10 zile de la contactul cu antigenul organismul poate fabrica suficienţi anticorpi
cu care să lupte contra bolii şi care să poată fi gasiţi cu ajutorul analizelor. Anticorpii sunt specifici pentru fiecare boală. Pentru evidenţierea anticorpilor din sânge se foloseşte serul de la omul bolnav sau sănătos.  

Analizele imunologice se bazează pe reacţia dintre antigenul specific şi anticorpii specifici din serul care se cerceteaza. Aceste analize se fac pentru descoperirea acelor boli la care nu este posibil să se pună în evidenţă agentul patogen cauzator de boală ( microb, virus etc.). In unele cazuri, diagnosticul de laborator se poate pune retrospectiv după ce a trecut boala, prin căutarea anticorpilor care au fost produşi în organism sub influenţa agenţilor patogeni. Analizele imunologice se fac pentru diagnosticarea următoarelor:   

Sifilisul
Dupa 4-5 săptămîni de la infecţie, anticorpii produşi de spirocheta sifilisului se pot pune în evidenţă cu ajutorul uneia sau a mai multor reacţii: reacţia Bordet-Wassermann, reacţia V.D.R.L., reacţia Meinicke, reacţia Kline, reacţia Kahn etc. În cazul în care în ser există anticorpii sfilitici, se spune că analizele au ieşit "pozitive" iar în absenta anticorpilor analizele sunt "negative".

Reumatismul 
Este produs şi de către infecţia  cu streptococ. Anticorpii produşi de streptococ se pot depista în sânge după circa 2 saptamani de la infecţia streptococică unde persistă timp de 3-6 luni de la infecţie. 

Reacţia ASLO   
Este analiza care descoperă anticorpii antistreptococici, care se numesc antistreptolizine. Rezultatele se exprimă în unităţi ASLO/ml ser.  Valori normale: 166-200 U/ml. O reacţie pozitivă cu valori de peste 300 U/ml arată că în trecutul apropiat a fost o infecţie cu streptococ, chiar dacă microbul  nu se mai găseşte în organism. În unele cazuri reacţia este pozitivă şi la persoanele care poartă streptococul fără să prezinte semne de infecţie streptococică. ASLO se recomandă atât pentru depistarea infecţiilor streptococice (faringita, amigdalita,scarlatina) cât şi pentru urmărirea evoluţiei in timp a acestora. Repetarea acestei analize este importantă nu numai pentru tratamentul şi pentru prevenirea complicaţiilor ce pot surveni mai ales la copii şi tineri: reumatism articular acut, boli de inimă, boli de rinichi (glomerulornefrita).  

Analiza factorului reumatoid (FR)       
Factorul reumatoid este o substanţă care se găseşte în serul bolnavilor cu dureri ariticulare reumatismale cronice (artita reumatoidă), fără să aibă legătură cu infecţia streptococică.   

Proteina C reactivă   
Este o proteină serică normală, care se găseşte la bolnavii cu diferite infecţii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) în inflamaţii (reumatism), în infarctul miocardic, în tumori, etc.

Febra tifoidă 
Pentru diagnosticul acestei boli se foloseşte reacţia Widal. Valorarea reacţiei este maximă în prima lună de la infecţie. Persoanele care au fost vaccinate contra febrei tifoide cu vaccin antitific produc anticorpi care pot falsifica rezultatele analizei, dînd reacţii fals pozitive. De aceea aceste persoane trebuie să ştie ce vaccinări recente au făcut şi să comunice acest lucru medicului. Valori normale: 0-1/100   

Tifosul exantematic  
Se depistează prin reacţia Weil Felix care are aceeaşi semnificaţie şi se interpretează la fel ca reacţia Widal    

Bruceloza 
Este o boală care se ia de la animalele bolnave, mai ales de către persoanele care lucrează în zootehnie.  Pentru depistare se fac reacţiile Wrigh şi Huddleson. Aceste analize sunt singurele care pot stabili diagnosticul pentru că microbul burcelorzei nu se poate depista totdeauna. Omul sănătos nu posedă în sânge anitocorpi ai brucelozei.

Bolile virale 
La aceste boli diagnosticul serologic se pune pe baza prezentei anticorpilor specifici în ser. Pentru depistarea bolilor virale se folosesc urmatorele analize: reacţia de hemoglutinare (HA), reacţia de fixare a complementului (RFC) şi reacţia de seroneutralizare (RSN). Cu ajutorul acestor reacţii serologice se poate pune diagnosticul de gripă, de rujeolă, de oreion, de poliomielită, etc. O analiză curentă care se face pentru diagnosticul hepatitei virale tip B este aceea care depistează antigenul Australia (Ag Au).
Se cunoaşte că există cel puţin două tipuri de hepatită virală, produse de virusul de tip A şi respectiv de tip B. 
        - tipul A de virus este transmis omului pe  cale orală (apa, alimente, mâini nespalate) şi produce o hepatită cu caracter epidemic şi cu o perioadă de incubaţie scurtă, de 2-6 săptămâni. Acest tip de hepatită nu se poate diagnostica imunologic deoarece bolnavii nu posedă în sânge antigen Australia. 
        - tipul B de virus este transmis omului prin injecţii, transfuzii, operaţii, pe cale genitala şi probabil pe cale orală. Hepatita produsă de acest virus se întâlneşte sub formă de cazuri izolate şi are o perioadă lungă de incubaţie (2-6 luni). Acest tip de hepatită se poate diagnostica cu ajutorul laboratorului antigenul Australia sau antigenul hepatitei B (Ag HB).  
Trebuie menţionat că acest antigen se găseşte nu numai în hepatita virală cu icter dar şi în hepatita fără icter, fapt care ajută la stabilirea unui diagnostic şi tratament prococe. Persistenţa acestui antigen în sângele bolnavului, mai multe luni după vindecarea clinică, presupune că hepatita nu este vindecată din punctul de vedere al laboratorului şi că boala poate trece în hepatită cronică. Trebuie ştiut  că există şi bolnavi de hepatita virală acută tip B, la care nu se poate pune în evidenţă antigenul Australia.

Bolile parazitare
Pentru depistarea acestor boli se fac rareori analize imunologice. Numai în hidatidoză ( chist hidatic), boală frecventă produsă de parazitul Taenia ehinococcus, se face analiza Weinberg-Pirvu, care poate depista în ser anticorpii produşi de parazit. După scoaterea chirurgicală a parazitului (chistul hidatic) din corp, anticorpii respectivi dispar treptat din sânge. Punerea în evidenţă a anticorpilor se face nu numai în sângele sau serul bolnavilor sau a foştilor bolnavi ci şi în ţesuturile lor, în special la nivelul pielii.