Angiografia

   Examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin (arteră sau venă) şi ale ramurilor în care se împarte acest vas.
O angiografie este utilizată, în principal, pentru studierea vaselor inimii şi ale plămânilor, celor ale creierului şi măduvei spinării (angiografii cerebrale şi medulare) şi a celor ale membrelor şi viscerelor (rinichi, mezenter). Acest examen serveşte la depistarea leziunilor arteriale, îndeosebi ale stenozelor (îngroşari) consecutive ateromului (depozit lipidic pe peretele arterial), anevrismelor (dilataţii localizate ale arterelor), ocluziilor unui vas de către un aterom sau de către un cheag. Angiografia mai permite să fie distinsă o disecţie arterială (clivaj al pereţilor) sau prezenţa unei malformaţii arteriovenoase.
   Înaintea unei intervenţii chirurgicale, o angiografie dă posibilitatea să se studieze raporturile anatomice între vase şi leziunea de operat. În sfârşit, angiografia permite să se practice angioplastii (tehnici de dilatare a unui vas, montarea stenturilor), embolizări (ocluzii terapeutice ale unui vas) şi o chimioterapie in situ (injectare pe cale intravasculară a medicamentelor anticanceroase). Această tehnică este denumită "radiologie intervenţională".

Posibile contraindicaţii

   Cantitatea de radiaţii X primită în cursul acestui examen este foarte mică. Totuşi, acest examen nu se practică la femeia gravidă. Injectarea unui produs de contrast iodat poate provoca o reacţie alergică ce se caracterizează prin
greţuri, vomă, erupţii cutanate şi în plus o scădere a tensiunii arteriale. Medicul se asigură că pacientul nu a prezentat vreodată alergii (astm, eczema, alergie la iod). În cazul in care a prezentat vreo formă de alergie, medicul poate prescrie pacientului un tratament antialergic, care trebuie să fie urmat în zilele dinaintea examenului.
Pentru a preveni orice risc de hemoragie, luarea de anticoagulante trebuie să fie diminuata sau suspendată provizoriu.
Persoanele care suferă de insuficienţă renală trebuie să ia anumite precauţii, în special să consume din abundenţă lichide în zilele care preced şi urmează examenului. Medicul prescrie efectuarea analizelor privind nivelul de uree şi de creatinină.

Procedura investigaţiei

   Medicul specialist introduce un cateter (un mic tub suplu) într-un vas, prin piele (artera carotidă a gâtului, artera humerală a plicii cotului, artera femurală a plicii inghinale, o venă a membrelor). Atunci când puncţionarea nu este directă, practicianul ghidează acest cateter până la vasul de examinat, urmărind înaintarea sa pe un ecran de control, apoi injectează un produs de contrast iodat, opac la radiaţiile X, şi înregistrează imagini ale drumului său. Apoi cateterul este retras şi punctul de puncţionare este presat.
- Angiografia clasică sau convenţională este un examen radiologic al vaselor sangvine care constă în înregistrarea drumului produsului de contrast pe un film radiologic, prin clişee la intervale diferite sau în serie. 
- Angiografia digitalizată sau numerizată efectută de Hiperdia este un examen radiologic al vaselor sangvine care constă în tratarea informatică a imaginilor. Aceasta permite să se prindă imaginile video pe un amplificator de strălucire cu o cameră adecvată, apoi ameliorarea acestor imagini prin îndepărtarea anumitor informaţii radiologice care nu privesc vasul de studiat (provenind, de exemplu, de la structurile osoase).
- Angiografia prin imagerie prin rezonanţă magnetică sau angio-IRM sau - RMN este o aplicaţie recentă a imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară la examinarea vaselor.

   Examenul necesita cel mai des o spitalizare de 24 până la 48 ore. El se practică sub anestezie locală (sau uneori generală) şi durează de la câteva minute până la două ore. Punctul de puncţionare arterială trebuie să fie urmărit apoi pe durata următoarelor 24 ore.

Reacţii adverse?

   Injectarea produsului de contrast provoacă o senzaţie trecătoare de căldură, ca şi în cazul celorlalte proceduri imagistice. Poate surveni un mic hematom la locul puncţionării şi se pot produce reactţi alergice trecătoare. Dar complicaţiile cardiace, hemoragice sau neurologice sunt foarte rare. 

Tipuri de angiografii

   În funcţie de segmentul vascular explorat:  angiocardiografie, aortografie, arteriografie, coronarografie, flebografie, splenoportografie.

Angiocardiografia

   Examen radiologic care permite vizualizarea cavităţilor cardiace. Practicat în mod curent, acest examen permite punerea în evidenţă a anomaliilor valvelor cardiace (scăpări, îngroşări), ale vaselor (poziţionare anormală, îngroşare), ale muşchiului cardiac (dilataţie ventriculară, diminuare localizată sau difuză a contractilităţii ventriculului stâng, mai ales în cazul unui infarct al miocardului) şi a comunicărilor anormale între diferitele cavităţi (comunicaţie interauriculară, comunicaţie interventriculară).

Desfăşurarea investigaţiei

   Un produs de contrast opac la radiaţiile X, este injectat cu ajutorul unui cateter subţire introdus într-o venă sau într-o artera periferică, până in inimă. Acest produs va ajunge în interiorul cavităţilor cardiace, continuându-şi apoi drumul după curentul sangvin.
   Angiocardiografia izotopică realizează examenul ventriculelor: o doză mica de produs radioactiv (techneţiu 99) este injectată într-o venă a braţului în timp ce o cameră video înregistrează contractilitatea cavităţilor cardiace. Acest examen aduce informaţii complementare, în măsura în care poate fi practicat în timpul efortului fizic. Angiocardiografia necesită o spitalizare de 24 pînă la 36 ore. Ea se practică sub anestezie locală şi durează între 30 minute şi o oră şi 30 minute. Starea pacientului este supravegheată prin electrocardiogramă pe toată durata examenului.

Reacţii adverse?

   Sunt rare şi, în general, benigne: greţuri, indispoziţii, hemoragii de mică intensitate, injectarea produsului de contrast iodat putând provoca o reacţie alergică, medicul trebuie să se informeze cu privire la antecedentele alergice ale bolnavului şi, la nevoie, să-i prescrie un tratament antialergic.

Coronarografia

   Examen radiologic care permite vizualizarea directă a unei artere şi a ramurilor sale, precum şi studiul eventualelor anomalii ale teritoriului pe care îl irigă. O arteriografie este realizata prin injectarea într-o artera a unui produs de contrast iodat. Ea se numeste globală dacă produsul este injectat într-un trunchi arterial (aortografie) şi selectivă atunci când produsul este injectat într-o ramura (artera renală, de exemplu).
   Arteriografia este utilizată, in principal, pentru stabilirea diagnosticelor preoperatorii; ea dă posibilitatea să se prevadă caracterul mai mult sau mai puţin hemoragic al unor intervenţii, să se precizeze amplasarea vaselor şi a leziunilor lor şi să se obţină informaţii importante cu privire la circulaţia venelor şi arterelor.
   Arteriografia permite să se localizeze o îngustare arterială, un anevrism sau originea unei sîngerări digestive. Ea detectează şi unele malformaţii ale vaselor (angioame, fistule), leziunile traumatice şi patologiile ischemice, adică provocate de o întrerupere sau o diminuare a circulaţiei sangvine (tromboza arterială sau venoasă), astfel, în cazul unui infarct intestinal, ea permite să se constate o obliterare acută prin tromboză sau embolie şi diminuarea circulaţiei sangvine. Arteriografia selectivă a arterei hepatice permite să se precizeze extinderea unui cancer al ficatului.

Desfăşurarea investigaţiei. Posibile efecte secundare?

   Arteriografla necesită o spitalizare de 24 pînă la 48 ore. Ea se practică sub anestezie locală şi poate dura de la 10 minute până la doua ore.
   Efectele secundare pot fi: alergice şi traumatice. Efectul alergic este cauzat de iodul conţinut de produsul de contrast. Alergia la iod se traduce prin greţuri, vome, erupţii cutanate sau o scădere a tensiunii arteriale. Medicul trebuie să se asigure de faptul că pacientul n-a prezentat vreodată simptomele alergiei şi, în caz că da, să-i prescrie în prealabil un tratament antialergic. Efectul traumatic constă într-un risc mic de hemoragie locală. Este util, înainte de orice arteriografie, să se verifice absenţa la pacient a vreunei deficienţe de coagulare. La fel, o dată retras cateterul după examen, punctul de puncţionare va fi puternic comprimat şi supravegheat timp de 24 ore.

Angioplastia

   Intervenţie chirurgicală constînd în repararea, dilatarea sau remodelarea unui vas deformat, ingustat sau dilatat.

Realizarea investigaţiei

   Angioplastia poate fi practicată prin incizie chirurgicală sau pe cale transcutanată: 
- angioplastia prin incizie utilizează un fragment de venă sănătoasa (prelevat, în general, de la gamba bolnavului) sau de ţesut sintetic (patch) cu care se restaurează partea bolnava după incizia longitudinală a peretelui vasului. 
- angioplastia pe cale transcutanată utilizează o sondă cu un balonaş gonflabil. Ea nu se aplică decît îngustărilor localizate. În plus, ea este inoperantă pe un fragment arterial total obturat. Injectarea unui produs de contrast iodat, reperabil prin radiografie, permite localizarea zonei îngustate şi controlul în ce priveste poziţionarea sondei. Aceasta este introdusă în vasul bolnav pe ocolite, printr-un vas periferic (de exemplu, artera femurală); balonaşul, plasat la nivelul îngustării arteriale, este apoi umflat pentru a dilata segmentul atins. Dupa obţinerea unui rezultat satisfăcător (dispariţia completă a stenozei sau persistenţa unei stenoze minime nu deranjeaza curgerea sangelui), sonda şi balonaşul sunt retrase.

Posibile complicaţii?

   Complicaţiile grave ale angioplastiei pe cale transcutanată (obturarea arterei prin clivajul peretelui sau hematom, hemoragie) sunt rare. După o vreme, poate uneori să reapară o nouă îngustare (restenoză): ea este atunci tratată, în mod obişnuit cu succes, printr-o noua angioplastie. În cazurile de restenoze coronare, relativ frecvente, tehnicile de reparare s-au diversificat azi: utilizarea laserului, a unui rotoblator (freza pivotantă de mare viteză) sau amplasarea unui stent (armătură intraarterială).

Investigaţii realizate la Centrul de cardiologie intervenţională Hiperdia Cluj Napoca: