Diagnosticul poliartritei reumatoide în laboratoarele Hiperdia
- ANTI – CCP detectează stadiile incipiente ale bolii

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună caracterizată prin inflamaţia cronică a sinovialei care conduce treptat la distrugerea articulaţiei şi în cele mai multe cazuri la infirmitate şi scăderea calităţii vieţii.

Poliartrita se manifestă la început cu oboseală, probleme cu somnul care cauzează iritabilitate şi depresie, scădere în greutate şi mai ales cu dureri articulare în primele ore ale zilei.

 

 

 

PR afectează 0.5-1% din populaţia adultă

Aproape trei milioane de europeni suferă de poliartrită reumatoidă, arată statisticile. De regulă, boala se instalează între 40 şi 60 de ani, însă se poate declanşa şi în copilărie. Circa 70% dintre bolnavi sunt femei. Este greşită ideea că poliartrita afectează doar persoanele în vârstă. Poate să apară oricând în viaţă, iar simptomele variază de la o persoană la alta, putând să se agraveze într-o perioadă de câţiva ani.

Intervenţia terapeutică precoce este vitală în prevenirea distrucţiei articulare ireversibile, de aceea este foarte important ca boala să fie diagnosticată în stadiile sale iniţiale.

Factorul rheumatoid este cel mai utilizat marker în PR, deşi are specificitate redusă 70-80%, pote fi întâlnit la ~ 5-10% din subiecţii normali şi este uneori negativ în PR seronegativă.

În 1964 au fost descrişi anticorpi perinucleari în citoplasma celulelor bucale umane, numiţi factor antiperinuclear (AFP) cu mare specificitate pentru PR. În 1979 au fost descoperiţi aticorpii anti cytokeratină din epiteliul esofagian al cobaiului, numiţi anticorpi antikeratina ( AKA) cu specificitate înaltă pentru PR. APF şi AKA sunt direcţionati împotriva “filaggrin“ sau a precursorilor “profilaggrin” şi au fost grupate în familia anticorpilor numiţi autoanticorpii antifilaggrin (AFA). Recent s-a demonstrat că toţi aceşti anticorpi sunt direcţionati spre epitopi care conţin citrulină.

În 1998 un alt grup de autoanticorpi au fost descrişi în PR –anticorpii împotriva peptidelor citrulinate cyclic ale lanţurilor de fibrina (anti-CCP) cu o înaltîă specificitate (>96-98%) şi sensibilitate .

Antigenele citrulinate sunt prezente în sinoviala inflamată faţă de care plasmocitele secretă anticorpi anti – CCP.

HLA DR 4 se corelează cu prezenţa anticorpilor anti –CCP.

Clasificarea ACR (American College of Rheumatology) din 1987 utilizată în diagnosticul PR se bazează în principal pe criterii clinice care de multe ori nu se regăsesc în stadiile iniţiale ale bolii.

Anti-CCP pot fi detectaţi la 50-60% din pacienţii în stadiile iniţiale după 3-6 luni de la debutul simptomatologiei.

Pacienţii cu anticorpi anti CCP pozitivi la debutul bolii pot dezvolta o formă mai erozivă decât cei fără anti-CCP.

Determinarea anti - CCP este indicată în:

-diagnosticul PR in stadiile precoce
-diagnosticul diferenţial cu polimialgia reumatoidă
-diagnosticul diferenţial între PR şi alte boli de collagen ( LES)
-în scop prognostic
-în stabilirea strategiei terapeutice

Concluzii:

Anti-CCP este un important marker în diagnosticul PR care, poate fi detectat în stadiile incipiente ale bolii, face de asemenea distincţia între formele erozive şi neerozive ale bolii, fiind un foarte bun factor de prognostic.

Laboratoarele de analize medicale din Bucureşti, Braşov, Cluj şi Timişoara, ale reţelei de Centre Medicale Hiperdia, dotate cu analizoare computerizate de mare capacitate şi viteză, de ultimă generaţie şi deservite de specialişti cu experienţă, sunt un partener de tradiţie la dispoziţia pacienţilor şi medicilor,“Pentru un diagnostic de încredere”.

Dr. Roxana BÂRSĂŞTEANU
Medic primar medicină de laborator
Centrele de diagnostic imagistic şi laborator Hiperdia
Laboratorul Braşov 

(articol apărut în suplimentul „Medicină de Laborator” al „Medical Market” – mai 2011)