|
Ecografia
Ecografia (ultasonografia) este o modalitate de diagnostic uzuală ce permite vizualizarea unor organe interne cu ajutorul ultrasunetelor. Ecografia este o metoda medicală puţin costisitoare, care nu necesită nici pregătirea specială a pacientului, nici spitalizarea sa. Ea nu comportă riscul razelor X. Nu exista vreun efect secundar cunoscut. Ecografia este folosita şi în imagistica intervenţională pentru a dirija puncţiile sau biopsiile, sau în explorarea chirurgicală. Datorită simplităţii şi a calitatii sale de a nu fi invazivă, ecografia este primul examen practicat pentru stabilirea unui diagnostic.
Tipuri de ecografii
Ca modalitate de lucru se utilizează o sondă care este aşezată pe piele, în zona de studiat, sau este introdusă într-o cavitate naturala. Sonda este dotată cu un emiţător de ultrasunete, care traversează organele şi sunt reflectate atunci când întâlnesc o modificare a densităţii ţesuturilor.
Există mai multe tipuri de sonde:
- Sondele utilizate externe sunt plasate pe corpul pacientului deasupra regiunii de explorat.
- Sondele endocavitare (interne) sunt indroduse fie in vagin (ecografie endovaginală pentru explorarea micului bazin), fie în rect (ecografie endorectală pentru explorarea prostatei), fie în esofag (ecografia
endoesofagiană sau transesofagiană pentru explorarea inimii).
- Sondele miniaturizate, introduse prin cateterism in vase, permit ecografia intravasculară.
Ultrasunetele, care se propagă uşor în medii lichide şi nu sunt reflectate de acestea, sunt oprite de aer si de oase. Plecand de la ultrasunetele reflectate, ordinatorul produce imagini care pot fi fotografiate. Medicul, comparând diferitele planuri, interpretează imaginile.
Modul de explorare
După zona de explorat, pacientul este lungit pe spate sau pe o parte, cu toracele sau abdomenul dezgolit. Ecografia endovaginala se desfasoara in pozitie ginecologica. Pentru ecografiile efectuate din exterior, pe zona respectivă se aplică în prealabil un gel pentru a favoriza transmiterea ultrasunctelor. Medicul deplasează sonda observând continuu organele studiate pe ecranul de control. El poate da imediat indicaţii privind rezultatul. Unele ecografii necesită ingerarea unei cantităţi de apă pentru a umple vezica, care astfel nu apare, alte ecografii fiind făcute pe nemâncate sau cu ingerarea unui preparat destinat reducerii cantităţii de gaze intestinale. Examenul este nedureros si dureaza intre 10 si 20 minute.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler permite evidenţierea unui flux de sânge, urina sau orice alt fluid, inclusiv ascultarea semnalului emis de fluidele examinate. Imaginea şi sunetele sunt proiectate pe un monitor şi se pot imprima pe hârtie. Permite vizualizarea unei structuri anatomice (inima, artere, vene), la fel ca la orice ecografie, în vederea identificării anomaliilor funcţionale. În neurologie, examenul Doppler permite studierea mişcărilor sângelui în creier. În oftalmologie, sonda permite vizualizarea fluxului retinian sau a celui din artera principală a retinei, putând depista o tromboză de venă retiniană oftalmică. În afecţiunile membrelor, ecografia Doppler este utilă pentru diagnosticul arteritelor, al trombozelor venoase, afecţiunilor reumatice sau a celor tumorale. De acest tip de ecografie pot beneficia bolnavii cu diverse patologii: arteriopatii periferice, suferinţe venoase periferice, patologie carotidiană şi vertebrală, patologie tumorală diversă, patologie hepatică, biliară, gastro-intestinală, urogenitală etc. |
