Endoscopia

   Explorarea vizuală a unei cavităţi, prin intermediul unui tub optic dotat cu un sistem de iluminare numit endoscop. Numeroase organe pot beneficia de un studiu endoscopic: esofagul, colonul, rectul, traheea, bronhiile, stomacul, căile biliare, căile aeriene superioare, uretra, vezica, ureterele, cavitatea peritoneală, uterul, articulaţiile mari etc.

   Endoscopia acoperă diferite explorări, fiecare dintre ele având o destinaţie precisă: bronhoscopia (explorarea bronhiilor), colonoscopia (explorarea colonului), laparoscopia (explorarea cavităţii abdominale), artroscopia (explorarea unei articulaţii) etc. O endoscopie este practicată de obicei sub anestezie locală, uneori sub anestezie generală. Ea poate fi realizată în scopuri de diagnostic sau operatorii. 
- Endoscopia diagnostică permite apropierea de organul interesat, pentru examinare sau biopsie. 
- Endoscopia operatorie permite să se efectuaze intervenţii fără incizii, pentru tratarea anumitor boli care, necesită altfel o cale chirurgicală clasică: ablaţia tumorilor de vezică, a unei hipertrofieri prostatice, a polipilor din stomac, tratamentul sterilităţii feminine, s.a.

Endoscopia digestivă superioară este un procedeu de investigare ce permite medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului şi a începutului intestinului subţire prin intermediul acestui instrument subţire şi flexibil, prevăzut cu un aparat optic,endoscopul. Acest tip de endoscop este introdus prin
cavitatea bucală şi înaintează uşor la nivelul gîtului, până ajunge la nivelul esofagului, stomacului şi apoi a duodenului.

   Această investigaţie poartă uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopie deoarece întregul tract digestiv superior este examinat prin intermediul ei.

    Cu ajutorul endoscopiei, medicul poate vedea ulceraţiile, inflamaţiile, tumorile, infecţiile sau sângerările de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot preleva ţesuturi ( biopsie), pot fi indepartati polipii şi se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv. Endoscopia poate dezvălui probleme ce nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei şi uneori poate fi de ajutor în a elimina necesitatea unei intervenţii chirurgicale exploratorii. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP) poate fi realizată pentru a investiga ductele biliare, vezica biliară şi pancreasul.

Ce trebuie ştiut înaintea examinării?

Inainte de efectuarea unei endoscopii digestive superioare pacientul trebuie să comunice doctorului dacă:

- are o alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice

- urmează tratament medicamentos

- are de sângerare sau dacă urmează un tratament cu anticoaugulante, cum ar fi warfarina

- are afecţiuni cardiace

- există posibilitatea unei sarcini

- este diabetic şi urmează un tratament cu insulină.

   În ziua examinării nu trebuie sa fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare. Acestea pot produce dificultăţi în vizualizarea tubului digestiv superior. Daca se realizează prelevarea de ţesuturi sau sunt îndepărtaţi polipi, poate apărea o hemoragie. De cele mai multe ori aceasta inceteaza de la sine, fara un tratament specific. Pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu cateva zile inainte de investigaţie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Daca pacientul urmeaza un tratament cu anticoagulante, medicul va recomanda oprirea temporara a acestuia inaintea examinarii. Cu 6 pana la 8 ore inaintea testului, pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea.    De asemenea, se reduce şi riscul de producere a vărsăturilor. Pacienţii trebuie să fie însoţiţi pentru că înaintea examinării aceştia sunt sedaţi. Înaintea testului pacienţii se vor îmbrăca cu un halat şi vor lăsa deoparte ochelarii, lentilele de contact, bijuteriile sau placa dentară. Pentru confortul pacientului este bine ca acesta să urineze înaintea examinării.

Cum se realizează endoscopia?

   O endoscopie gastro-intestinală se efectuează, de obicei, într-o sală specială pentru această examinare. De obicei nu este necesara internarea. Înaintea procedurii sunt efectuate teste de sânge pentru a verifica faptul că nu există modificări ale hemoleucogramei sau probleme ale coagularii sîngelui. Înaintea examinării gâtul pacientului va fi amorţit cu un spray anestezic, prin administrarea unei pastile sau prin gargară cu un lichid anestezic, pentru a uşura pătrunderea endoscopului. Puţin după începerea procedurii este prinsă o linie venoasă la nivelul braţului pacientului. Prin aceasta se vor primi medicamente ce vor reduce disconfortul şi vor relaxa pacientul şi, uneori, pot fi administrate medicamente ce reduc secreţia gastrică. Pacientul se va simţi relaxat dar, în acelaşi timp, va putea şi coopera cu medicul.

   Pacientul va fi rugat să se întindă pe partea stanga, cu capul puţin înclinat spre înainte. O piesă bucală va fi introdusă pentru a proteja endoscopul de dinţii pacientului. Apoi, capătul lubrificat al endoscopului va fi introdus încet în gură, doctorul presând uşor limba pentru ca aceasta să nu stea în calea endoscopului. Endoscopul nu este mai gros decat majoritatea alimentelor şi nu va îngreuna respiraţia. În momentul în care endoscopul este în esofag pacientul îşi va ţine capul drept pentru a uşura pătrunderea endoscopului prin esofag. În timpul examinării pacientul nu trebuie să înghită decât atunci când i se cere. Un asistent medical va îndepărta saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite să saliveze. Doctorul va avansa încet cu endoscopul şi va vizualiza pereţii esofagului, stomacului şi duodenului, fie printr-un aparat ataşat la celălalt capăt al endoscopului fie uitându-se pe un monitor. O cameră ataşată endoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor şi înregistrează o serie de imagini pentru studiul ulterior. Instrumente chirurgicale ( forceps biopsic sau periuţe) pot fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevarea tesuturilor. Pentru ca medicul să vizualizeze mai uşor diferitele părţi ale tractului digestiv superior, pacientul va fi repoziţionat sau va fi aplicată o presiune uşoară pe abdomenul acestuia. Când examinarea este completă endoscopul este retras uşor.

După examinare

   Examinarea durează circa 30 de minute, din care partea de endoscopie efectivă este de doar 5 până la 10 minute. După examinare, pacientul va fi monitorizat o oră sau două. Dacă gâtul pacientului a fost amorţit înainte de examinare, acesta va putea să mănânce sau să bea doar după ce gâtul nu-i va mai fi amorţit şi reflexele de înghiţire revin la normal după aproximativ una - două ore. Pentru siguranţa sa pacientulu acesta va trebui sa nu conduca la plecarea din spital.

Riscurile endoscopiei

   O endoscopie digestiva superioara este, in general, o procedura foarte sigura. Mai putin de o persoana la 1000 dezvolta complicatii. Există o şansă extrem de mică ca endoscopul să străpungă esofagul, stomacul sau duodenul fiind necesară intervenţia chirurgicală reparatorie. De asemenea, exista un risc foarte mic de infectie. După test este posibilă şi apariţia unei hemoragii dacă se efectuează o biopsie, dar, aceasta se opreşte singură, fără a fi necesar un tratament. E posibil ca pacientul să verse în timpul examinării şi o parte din vărsătură să fie aspirată in plămâni şi apare riscul pneumoniei de aspiratie. Aceasta este tratată cu antibiotice.
   Persoanele cu proteze valvulare sau cu modificări ale valvelor inimii trebuie să primească tratament antibiotic înainte şi după procedură pentru a preveni apariţia infecţiei. Această investigaţie are riscuri mai mari pentru persoanele cu boli de inimă, vârstnici şi pentru cei cu probleme psihice.

La ce rezultate să ne aşteptăm?

   Medicul va discuta cu pacientul despre rezultatele endoscopiei imediat după ce aceasta s-a terminat.