Radiologia intervenţională

   Tehnică de intervenţie în scopuri de diagnostic sau terapeutice controlată vizual prin intermediul unei aparaturi de imagerie medicală.
Radiologia intervenţională permite - sub control vizual ecografic sau radiologic - puncţiile şi biopsiile organelor profunde, drenarea abceselor. Tratamentul anumitor hernii discale din regiunea lombară prin nucleoliza enzimatică (injectarea unei enzime în discul vertebral) sau prin fragmentarea percutanată, tratamentul unor cancere prin perfuzie locală de antimitotice (medicamente anticanceroase), punând la adăpost restul organismului faţă de efectele nedorite, ori neurochirurgia stereotaxică sunt alte exemple de radiologie intervenţională.

   Radiologia vasculară intervenţională comportă mai multe tehnici. Obliterarea unui vas prin intermediul unor particule solide sau al unui cheag sangvin poartă numele de embolizare. Ea este utilizată pentru a provoca oprirea unei sîngerări consecutive unei leziuni sau pentru diminuarea abundenţei unei hemoragii în cursul unei intervenţii chirurgicale. Ea mai este folosită pentru a face să regreseze o leziune vasculară (anevrism).

   În alte cazuri, imaginea permite să se controleze introducerea în vase după obliterarea acestora - a unor sonde dotate la extremitatea lor cu echipament care este ales în funcţie de patologia care urmează a fi tratată: balonaş detaşabil pentru a umple punga formată de un vas fragilizat (anevrism), sau un balonaş nedetasabil pentru a dilata local o arteră îngustată: filtru in forma de "umbrela" pus in vena cava inferioara pentru a proteja plămînii de riscul unei embolii. Aceste tehnici diferite permit sa se evite costurile - si uneori, limitand calea de abordare, riscurile - legate de o interventie chirurgicala clasica. Ele necesita totusi o spitalizare de scurtă durată.